Baroul Bucuresti are un nou WebSite
Fondat la 30 septembrie 1831 si reorganizat la 24 iunie 1865 , în urma adoptarii primei Legi privind organizarea corpului de avocati (decembrie 1864), Baroul din Bucuresti (de Ilfov, cum s-a numit initial) a reprezentat nucleul în jurul caruia s-a afirmat si s-a manifestat profesia de avocat în România.
De-a lungul istoriei sale, Baroul a cunoscut mai multe etape de dezvoltare; între 1831 si 1865 s-au nascut premisele organizarii moderne, perioada 1865-1921 a reprezentat epoca formarii si afirmarii, urmata de cea a reîntregirii si consolidarii (între cele doua razboaie mondiale), de restristea din timpul regimului comunist, renasterea post-1989 si integrarea europeana.
Baroul din capitala, consiliul de disciplina si decanii sai au dat întotdeauna tonul în viata Corpului de avocati, reactionând la vicisitudini, corectând defectele si impunând exigentele progresului.
Initiativele privind modificarea si perfectionarea legislatiei în domeniu, dialogul cu magistratura si ceilalti factori implicati în distribuirea dreptatii, raporturile cu celelalte puteri ale statului ori contactele cu barourile lumii au pornit ori s-au facut de aici.
Maestri
Bara româneasca a stralucit începând de la Bucuresti si radiind de aici în întreaga tara – maestrii precum: Aristide Pascal, Constantin Bozianu, G. Vernescu, D. Gianni, dintre cei mai vechi, Nicolae Titulescu, Take Ionescu, C.G. Dissescu, Toma Stelian de la sfârsit de veac XIX si început de secol XX, Istrate N. Micescu, „printul avocatilor români”, Dem. I. Dobrescu, Radu D. Rosetti, Petre Pandrea, din „epoca de aur” interbelica, Paul Vlahide, Nicolae Cerveni, Victor Anagnoste din ultimul patrar de veac, fara a numi din generatiile de astazi, spre a nu risca a gresi prin omisiune – au purtat nemuritorul titlu de membru al Baroului Bucuresti.
|
